Ce-s zorii zilei fara strop de soare,
ce-i frunza fara de culoare,
ce-i primavara fara ghiocei,
ce-i pasarea fara de zborul ei ?!
Ce-s florile fara de-albine,
ce-i patinoarul fara de patine,
ce-i cartea fara de cuvinte,
ce e copilul fara de parinte ?!
Nimic, dar toate cele adunate,
fac un intreg, o unitate.
Cum, toate-n lume-s completate,
asa esti tu acum, a mea jumate.
Dedicata unei fiinte dragi Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu