Stii , atunci cand pleci,
Si razele de soare intre nori dispar,
O lume-ntreaga parca e-n zadar....
Iar mainile imi sunt atat de reci!
Cand nu-ti mai simt prezenta,
Iar totul e atat de-n ceatza,
Nici florile parca n-au viata....
Si mica mi-e fiinta!
Cand tu iar pleci,
N-am nici sclipiri in gene,
Nu simt nici pic de adiere,
E parca linistea de veci!
Atata gol,pustiu si amortire,
Ca intr-o coala alba de hartie,
Pe care ganduri nu vor sa se-asterne.....
De pleci!
D.G.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu