….a venit seara si m-am asezat pe scaun in fata PC-ului, insa nu ma astepta nimeni.Nu s-a bucurat nimeni ca m-am conectat, doar cativa prieteni…in rest…gol…poate mult prea gol pentru un timp asa de scurt in care nu ne-am vorbit.
O sa ma afund in pagina mea mult prea rece si mult prea mare pentru o singura persoana. O sa ma uit peste pozele ei, o sa recitesc mesajele si o sa imbratisez tastatura care odinioara zbarnaia pentru a-i arata cat de mult o iubesc. Acum ma gandesc ca omul este singura fiinta care simte singuratatea.E bine totusi ca are si ea partile ei bune.O sa-mi analizez toate gandurile, o sa le sortez iar pe cele bune o sa le asez frumos, fiecare la locul lui….
As vrea eu…toate se invalmasesc in mintea mea. Nimic nu poate fi pus la locul lui, e o stare de alerta maxima….pentru ca sunt singur,oare? Da, asta e raspunsul, daca era langa mine m-ar fi ajutat sa fac ordine. Ea cu puterea ei miraculoasa ar reusi sa-mi goleasca si creerul daca ar vrea….si daca ar fi
Aha, aici e buba…. Ea nu e.Deci gandurile mele isi fac de cap pentru ca nu mai au asupra cui sa se concentreze. Nu, nu o sa fac cum vor ele si o sa scriu ceva doar ca sa nu le mai aud……………………….....................................................................................................
Nu pot sa scriu. De ce oare? E prea mare galagie in capul meu si….singuratatea asta ma omoara.Mai bine as omorao eu pe ea.Dar cum? Pana acum nu m-am gandit ca va venii aceasta clipa in care ma voi intalni nas in nas cu ea. Ce urata e ! Bleah! Cum sa-i vin de hac? Stiu! O sa-mi fac de cap cu un vechi joc drag mie si cred ca multor iubitori de masini.
Intr-o secunda s-a facut liniste … in capul meu.Nu se mai aude decat motorul masinii cu care ma plimb nestingherit printrun oras si din cand in cand mai omor cativa trecatori ca sa ma razbun pe singuratatea ce ma bantuie. …..nonsens……de unde atata, ii omor pentru ca nu imi dau seama cand pun frana si ma trezesc pe cate un trotuar.Ma uit la ei cum zac pe trotuar si nimeni nu-i baga in seama parca ar fi singuri pe lume.Nu nu o sa-i mai calc….fur o salvare si ma duc sa salvez lumea… Ce singuratate? Creierul meu este activ, e prins in mijlocul actiunii, nu mai are timp sa gandeasca altceva.E mai bine asa. Toate gandurile sau asezat frumusel care pe unde au apucat ca frunzele la sosirea toamnei.
Brrrm, brrrm, brrrrm…se auzea motorul masini mele, ceva nu e in regula. Jocul, singurul care reusise sa ma linisteasca s-a blocat.Sa fie semn bun sau rau. …..rau…ca si frunzele care isi incep dansul prin aer cand vantul cel razlet de toamna incepe sa sufle asa s-au ridicat toate gandurile mele prin cap. Cum care ganduri? Toate gandurile legate de ea.
Stiu, o sa ma conectez din nou si o sa stau de vorba cu prietenii. Care prieteni? Azi e sambata si fiecare are cate ceva mai bun decat sa umble fleaura pe aici. Doar ea ar fi stat aici sa vorbeasca cu mine pana cand ochii i s-ar fi inchis.
Dar mai bine ma duc la o cafea si asa o sa-mi amintesc de diminetile in care o beam impreuna.Care cafea? Am baut-o de dimineatza si nu mai este. Si ca sa fac alta ar insemna sa stau stau degeaba langa ea pana s-ar fierbe.Ar insemna sa-i dau prilej singuratatii sa ma abordeze in forta.Mai bine nu!
Mai bines a scriu ceva si in felul asta o sa ma gandesc doar la ea……ca doar pentru ea mai scriam cateceva iar ea citea si se bucura si in felul asta eu eram fericit.Care fericire? Fericire ca ne iubim.Da….sunt fericit ca am intalnit-o si o iubesc. Suntem suflete pereche..
O sa ascult o melodie ce ii placea si ei.Care melodie? Tot ce ii placea ei ma aduce intr-o stare omotionala greu de descries.Cum dau play cum incep si ma gandesc la ea. Nu merge nici asa. Oare cum ar merge sa nu ma mai gandesc deloc la ea….sa imi tin gandurile si ideile in hibernare pana ne vom regasii.Evrika! Sa nu o mai iubesc.Care iubire? Iubirea care ma sfasie pe dinauntru ca ghiarele unei leoaice ce isi apara pui.Deci nu am cum !Iubirea e in interior si nu o pot scoate.
Hmmm….daca as bea ceva tare oare nu as putea sa o elimin? Nu cred…..m-as imbata si as uita de ce am baut. Si-apoi ….cine vrea sa scape de ea? De fapt, de unde am pornit si unde am ajuns! Ca sa vezi…singuratatea asta care permite gandurilor sa hoinareasca prin cap. Ea e vinovata! Dupa zile astea de singuratate o sa mai fiu in viatza? Care viatza? Singuratatea ma si abordat.Trebuia sa ma aduca cineva cu picioare pe pamant sa-mi dau seama ca de fapt sunt doar eu si cu mine acum.Vauvenargues spunea ca singuratatea este necesara, este dieta spiritului.La mine au trecut abia 24 ore…si iaca…devine periculoasa…nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie la sfarsitul celor 720 de ore avand in vedere ca acelasi Vauvenargues isi completeaza ipoteza spunand ca atunci cand e prea indelungata, singuratatea, devine mortala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu