De va fi ca luna
sa-ti mangaie chipul
Fie ca pe-o raza
sa-ti trimita visul
Cel visam adesea despre noi...............
De va fi ca luna
sa-ti atinga pleoapa
Fie ca o raza sa-ti mangaie gura
Ca si cand as face-o
eu,cu buze moi....................
De va fi in vise
sa ne regasim,
De va fi in noapte
sa ne intalnim,
Saruta-mi ,iubite,
ochii plansi de dor
Saruta-i -si taci -
cuprinde-ma usor,
Pe aripi de vis,
in tarm necuprins...
Cu atingeri usoare
ca raze de soare...
De va fi sa fiu
povestea s-o scriu
In ea m-ai iubi
in ea....n-ai fugi....
In ea ...ai luptat
pentru ce e dat
Dar e doar...un vis
pe tarm nedescris
Cu penel de dor cu cerneli..........de somn..........
D.G.
duminică, 12 aprilie 2009
sâmbătă, 11 aprilie 2009
iluzii iluzorii
am descoperit-o tarziu in amalgamul vietii
pierduta in pagini,intr-o seara de iarna..
si,de nu ar fi fost interventia sortii
uitata pe veci ar fi fost,ca un vis aninat pe o geana.....
am luat-o cu uimire si drag in suflet
ca pe o minune nesperata de o seara
si am lasat-o sa-i dea inimii rasunet si dorul sa razbeasca inafara....
ar fi trebuit sa fug,sa zbor cat mai departe de vise,de sperante.....
de ganduri desarte, sa nu o las sa prinda mult din mine !
tremurul sufletului sa nu rezoneze adanc si in tine...
de am gresit,iubindu-te,tu ma iarta....
si iata ca azi, iti iei dragostea toata si fugi...
catre ce e real,si e viata caci eu sunt doar un vis - nu speranta
sunt doar o iluzie pierduta in noapte..
un emoticon zambitor ...de dincolo de taste......
D.G.
luni, 6 aprilie 2009
de ma tem..
imi las ganduri sa coboare..... pe a lacrimilor carare
imi las visele sa zboare si s-ajunga pana-n zare
imi las corpul sa pluteasca.....cuprins de a ta dulceata
imi las dorul sa razbata prin acea ,mare distanta
imi las sufletul gaj doar tie.....sa fii sigur de iubire...
imi las ,deci,simtirea toata.....sa pot sa mai spun odata :
imi las dragostea doar tie!.....sa imi fie bine ...mie....
D.G.
miercuri, 1 aprilie 2009
Dezamagirea
Am urat dintotdeauna un lucru: sa dezamagesc. Poate o fac des si nu-mi dau seama, insa atunci cand realizez regretele ma omoara. O amica imi spunea ca ea nu regreta atunci cand greseste,cand dezamageste......Bullshit! Toţi regretăm în sinea noastră, dar nu recunoaştem. Pe toţi ne doare când greşim şi vrem să schimbăm ceea ce am făcut, pe toţi ne doare când dezamăgim sau suntem dezamăgiţi, pe toţi ne torturează ideea că am căzut pradă emoţiei şi slăbiciunii.
De ce să nu fii sincer nici măcar cu tine? De ce îţi e frică de introspecţie? De ce să fii indiferent? Stau şi mă întreb de ce toata lumea tinde sa greşească. Doar ca să capete experienţă? Ideea e să tinzi spre perfecţiune. E normal să greşeşti, dar de ce să iubeşti greşeala, de ce să vrei să o repeţi? Ai învăţat ceva din ea, treci mai departe.
Viaţa noastră e ca o piesă de teatru. Noi suntem actori şi nu ne cunoaştem bine rolurile, din cauza asta greşim. Suntem oameni!
Uneori ne deschidem în faţa unei persoane ca o carte şi o lăsăm să pătrundă până în cele mai mici locuri ale sufletului nostru. Îi oferim toată încrederea noastră, o considerăm ca şi parte din noi.
Dar se întâmplă câteodată, ca acea persoană să ne dezamăgească atât de rău… Uneori dăm dovadă de inconştienţă şi nu ne dăm seama de puterea cuvintelor, aparent banale, pe care le folosim. Un simplu cuvânt poate face mai mult decât o palmă, un pumn.
Uneori suntem atât de egoişti încât uităm şi de cei la care ţinem -poate doar de faţadă- sau de cei care ţin cu adevărat la noi. Ne gândim doar la propria persoană, la binele nostru şi ajungem să-i rănim pe cei care ne oferă în mâini chiar sufletul lor. "Mă simt rănit , mă simt murdărit pe dinăuntru. Simt că s-a intrat în sufletul meu cu bocancii si ca mi-a fost călcata în picioare încrederea, puterea de a mai oferi vreodată cuiva o aşa mare încredere.
Nu sunt o persoană razbunătoare, nici pe departe, dar nu pot trece deloc uşor peste. Ştiu, se spune ca uneori e mai bine sa nu purtăm ranchiună celor de lângă noi, chiar dacă au făcut lucruri care ne-au dezamăgit şi să îi iertăm. Se mai spune şi că ierţi, dar nu uiţi. Acum mi-e greu. Am fost luat prin surprindere! Aş vrea să uit, să trec mai departe, să iert, dar… e atât de greu! "- spunea un prieten..... Îmi pare rău.....
Eu nu am nici o jena sau retinere atunci cand trebuie sa spun "imi pare rau",caci o simt adanc in suflet aceasta expresie. Nu sunt doar vorbe spuse de complezenta ,din obisnuinta...Desi ,stiu ca celui ce simte durerea dezamagirii ii trec , poate, vorbele mele ca adierea vantului pe langa urechi,eu tot vreau sa stie ca regret....
Cum reactionez cand eu sunt cea dezamagita? Mdaaaaa...asta e o alta fateta a personalitatii mele...pe cat de intens regret atunci cand ranesc pe cineva,pe atat de "usor" trec peste dezamagirea produsa mie de catre cineva...Am pus -usor - intre ghilimele,caci numai usor nu e sa ai sufletul ca si o floare cu petalele strivite,ce incearca sa-si revina treptat,treptat...
In fiecare dintre noi e o capacitate inepuizabila de a ierta...de a trece peste o greseala neintentionata...
Daca relatia mea cu persoana respectiva va mai fi la fel,eeeeeiiiiii,asta e o alta ciudatenie a mea : cand iert,iert! O fac din tot sufletul si o fac constienta ca nu pot ierta daca aceasta nu vine din interior...Asa ca,atunci cand am spus cuiva ...."am trecut peste faza aia" ma comport absolut ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic! (nu e asa L. ? ) Si chiar nu s-a intamplat nimic nevindecabil in sufletul meu,si in felul in care percep persoana respectiva....
Daca nu sunt iertata....eeeeiiii.....aici e problema! simt nevoia inconstienta de a ma ghemui...de a ma ascunde...de a ma izola...si de multe ori,sufar mai mult si mai intens decat cel pe care l-am dezamagit...... Stiu,fiecare reactioneaza altfel...si la a fi dezamagiti...si la a fi cei ce dezamagesc....si la capacitatea de a ierta sau a fi iertati....
Asa ca,stiu cum te simti...doar ca o simt altfel,si cu o alta intensitate....
D.G.
De ce să nu fii sincer nici măcar cu tine? De ce îţi e frică de introspecţie? De ce să fii indiferent? Stau şi mă întreb de ce toata lumea tinde sa greşească. Doar ca să capete experienţă? Ideea e să tinzi spre perfecţiune. E normal să greşeşti, dar de ce să iubeşti greşeala, de ce să vrei să o repeţi? Ai învăţat ceva din ea, treci mai departe.
Viaţa noastră e ca o piesă de teatru. Noi suntem actori şi nu ne cunoaştem bine rolurile, din cauza asta greşim. Suntem oameni!
Uneori ne deschidem în faţa unei persoane ca o carte şi o lăsăm să pătrundă până în cele mai mici locuri ale sufletului nostru. Îi oferim toată încrederea noastră, o considerăm ca şi parte din noi.
Dar se întâmplă câteodată, ca acea persoană să ne dezamăgească atât de rău… Uneori dăm dovadă de inconştienţă şi nu ne dăm seama de puterea cuvintelor, aparent banale, pe care le folosim. Un simplu cuvânt poate face mai mult decât o palmă, un pumn.
Uneori suntem atât de egoişti încât uităm şi de cei la care ţinem -poate doar de faţadă- sau de cei care ţin cu adevărat la noi. Ne gândim doar la propria persoană, la binele nostru şi ajungem să-i rănim pe cei care ne oferă în mâini chiar sufletul lor. "Mă simt rănit , mă simt murdărit pe dinăuntru. Simt că s-a intrat în sufletul meu cu bocancii si ca mi-a fost călcata în picioare încrederea, puterea de a mai oferi vreodată cuiva o aşa mare încredere.
Nu sunt o persoană razbunătoare, nici pe departe, dar nu pot trece deloc uşor peste. Ştiu, se spune ca uneori e mai bine sa nu purtăm ranchiună celor de lângă noi, chiar dacă au făcut lucruri care ne-au dezamăgit şi să îi iertăm. Se mai spune şi că ierţi, dar nu uiţi. Acum mi-e greu. Am fost luat prin surprindere! Aş vrea să uit, să trec mai departe, să iert, dar… e atât de greu! "- spunea un prieten..... Îmi pare rău.....
Eu nu am nici o jena sau retinere atunci cand trebuie sa spun "imi pare rau",caci o simt adanc in suflet aceasta expresie. Nu sunt doar vorbe spuse de complezenta ,din obisnuinta...Desi ,stiu ca celui ce simte durerea dezamagirii ii trec , poate, vorbele mele ca adierea vantului pe langa urechi,eu tot vreau sa stie ca regret....
Cum reactionez cand eu sunt cea dezamagita? Mdaaaaa...asta e o alta fateta a personalitatii mele...pe cat de intens regret atunci cand ranesc pe cineva,pe atat de "usor" trec peste dezamagirea produsa mie de catre cineva...Am pus -usor - intre ghilimele,caci numai usor nu e sa ai sufletul ca si o floare cu petalele strivite,ce incearca sa-si revina treptat,treptat...
In fiecare dintre noi e o capacitate inepuizabila de a ierta...de a trece peste o greseala neintentionata...
Daca relatia mea cu persoana respectiva va mai fi la fel,eeeeeiiiiii,asta e o alta ciudatenie a mea : cand iert,iert! O fac din tot sufletul si o fac constienta ca nu pot ierta daca aceasta nu vine din interior...Asa ca,atunci cand am spus cuiva ...."am trecut peste faza aia" ma comport absolut ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic! (nu e asa L. ? ) Si chiar nu s-a intamplat nimic nevindecabil in sufletul meu,si in felul in care percep persoana respectiva....
Daca nu sunt iertata....eeeeiiii.....aici e problema! simt nevoia inconstienta de a ma ghemui...de a ma ascunde...de a ma izola...si de multe ori,sufar mai mult si mai intens decat cel pe care l-am dezamagit...... Stiu,fiecare reactioneaza altfel...si la a fi dezamagiti...si la a fi cei ce dezamagesc....si la capacitatea de a ierta sau a fi iertati....
Asa ca,stiu cum te simti...doar ca o simt altfel,si cu o alta intensitate....
D.G.
un alt vis
La început mi-am spus că nu ştie ce simt pentru ea. Şi, din cuvinte, am construit case şi punţi şi ţărmuri de mare. Nu m-au descurajat fricile ei încrustate în vîrste trecute. Şi am luptat să-i cuceresc încrederea.
M-am îndîrjit să-i arăt cît de mult şi deşănţat o iubesc iar ea imi răspundea mereu cu dăruiri pe măsura speranţelor mele fără sfîrşit. Am ademenit-o spre odihna sufletului, spre lumina inimii, spre dragoste. Şi ne-am lăsat dusi de aceasta iubire cum s-a lăsat purtat de valuri Titanicul, în neştire.
În clipele de fericire în care ea venea, ma prăbuşeam, sinucigaş, în cuprinderea vorbelor dulci de parca m-as fi lasat prada braţelor ei fine, deşi ştiam că mă predau, necondiţionat, unei suferinţe fără liman.
După ere de luptă cu fantomele inimii ei învinse, am înţeles că, totuşi, singurul drept pe care mi-l pot cîştiga, într-o poveste cu prea putin trecut şi, si mai puţin noroc, e acela de a fi singur.
O sa incerc să-mi pregătesc inima pentru marea şi trista evadare in singuratate. Am sa plîng, pînă am sa inund lumile. Şi o sa-mi însîngerez genunchii în faţa icoanelor si zeilor ciopliti, rugîndu-mă s-o uit.
Noapte de noapte, o sa legăn, înaintea căderii în somn, gîndul că-mi voi trăi ziua de maine cu mintea eliberată de imaginea ei…voi visa cele mai frumoase clipe petrecute impreuna intr-un alt vis…si stiu ca in fiecare dimineaţă, dragostea pentru ea, ma va trezi înaintea luminii.
Poate....sigur
Poate ca esti
Poate ca sunt
Poate ca ma crezi
Poate ca te cred
Poate ca ma vezi
Poate ca te vad
Poate ca vrei
Poate ca vreau
Poate ca simti
Poate ca simt
Poate ca ma doresti
Poate ca te doresc
Poate ca ma urasti
Poate ca te urasc
Poate ca ma iubesti
Eu sigur…. te iubesc!
M.G.
Poate ca sunt
Poate ca ma crezi
Poate ca te cred
Poate ca ma vezi
Poate ca te vad
Poate ca vrei
Poate ca vreau
Poate ca simti
Poate ca simt
Poate ca ma doresti
Poate ca te doresc
Poate ca ma urasti
Poate ca te urasc
Poate ca ma iubesti
Eu sigur…. te iubesc!
M.G.
jesunt
noaptea sunt eu...
ziua sunt eu...
soarele-s eu...
stelele-s eu...
vazduhul sunt eu...
alintul sunt eu...
si fulgul de nea sunt tot eu...
visul sunt eu...
gandul sunt eu...
briza de vant...
tot eu sunt....
si mangaierea,
tot de la mine vine
dar ce-ar fi toate astea fara tine?
M.G.
ziua sunt eu...
soarele-s eu...
stelele-s eu...
vazduhul sunt eu...
alintul sunt eu...
si fulgul de nea sunt tot eu...
visul sunt eu...
gandul sunt eu...
briza de vant...
tot eu sunt....
si mangaierea,
tot de la mine vine
dar ce-ar fi toate astea fara tine?
M.G.
As vrea..
O raza de lumina sa coboare din eter
Facand in juru-mi umbra,in minte...un mister
Sa uit de tot si toate....ma clatin,cad...dar sper
S-ajung din asta lume...chiar dincolo de cer
Nefericit sa fiu de traiul ratacind
Sa-mi fie rau de bine, si-n tine sa m-ascund
Sa am sufletul frant, precumi aripi de nori
Iar inima-mi ranita tu sa mi-o porti in zbor
Sa-mi fie viata scurta, distanta tu...si soare
Si dragostea mea oarba sa fie-un pic...mai mare
Apoi, sa-mi fi partasa la tot ce va sa fie
Si orice lume fie-va, as vrea sa-mi fii...sotie
M.G.
Facand in juru-mi umbra,in minte...un mister
Sa uit de tot si toate....ma clatin,cad...dar sper
S-ajung din asta lume...chiar dincolo de cer
Nefericit sa fiu de traiul ratacind
Sa-mi fie rau de bine, si-n tine sa m-ascund
Sa am sufletul frant, precumi aripi de nori
Iar inima-mi ranita tu sa mi-o porti in zbor
Sa-mi fie viata scurta, distanta tu...si soare
Si dragostea mea oarba sa fie-un pic...mai mare
Apoi, sa-mi fi partasa la tot ce va sa fie
Si orice lume fie-va, as vrea sa-mi fii...sotie
M.G.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
