2008; 08 septembrie ; eram in vizita la mama care locuieste singura la vre-o doua sute si ceva de kilometri . Era ziua ei..Asa ca a trebuit sa ma duc..Dar intr-una din putinele zile care le-am stat acolo, am cunoscut o vecina din bloc.
Am stat intr-o seara cu ea pe scari in fata bloculi si am tot discutat, ba de una, ba de alta si din vorba in vorba am realizat ca fatuca era foarte isteata.Era si frumusica si mi-a facut placere sa vorbesc cu ea.Asa m-am “antrenat” cu ea la vorba , ca nu ma mai recunosteam.
Trezise barbatul din mine, gata……nu mai eram un copil.Dar stiti cum e, cand te pui la discutii cu cineva cu care mai ai si ce vorbi…..ce sa mai…. l-ai prins pe dumnezeu de picior, problema e ca nu-ti mai dai seama cand trece timpul si numa ca o aud pe nevasta-mea de la geam pe un ton ironic –ce faci ma ?... te-ai ratacit?
Eeehe, am adormit cu gandul la ea, cu gandul ca ma facuse sa ies din camasa copilariei si sa trec in pijamaua barbatiei.Gata.Nu mai sunt copil.A doua zi mi-am luat bagajul si iubita mea sotie si am plecat.Pe drum aveam remuscari, ma gandeam ca saraca sotia mea poate suferise din cauza serii trecute, ca asa-s femeile …mai geloase.
2009; 02. februarie. Luni , ora 16:58; ma uit pe telefon si vad o poza care imi aminteste de un lucru important, da… ce bine…. trebuie sad au un telefon, dar putin mai tarziu, cand voi ajunge acasa, ca acum nu prea mai am curent si sigur o sa ma tina mult de vorba.Ajung acasa.Hmmm…e cam tarziu, o sa sun maine.
2009 ; 5 februarie; Joi; trebuie neaparat sa sun.
2009; 1 Martie; nu am mai dat si eu un telefon.Ar fi momentul!.
2009; 8 Martie; si eu inca nu am sunat!?! Pffuu… ce magar sunt. Trebuie sa trimit o felicitare inainte de a suna…
2009 Septembrie(spre sfarsit); cum? A trecut ziua ei ? Nu tu felicitare, nu tu telefon…..nu ma mai recunosc!
2009 Octombrie; Vai… ce-am uitat!?! Saptamana viitoare dupa ce o sa iau banii o sa ma sui in masina si am sa ma duc direct la ea.
2009; Noiembrie; Da…. Nici nu se mai pune problema de sunat, trebuie sa ajung neaparat sa vorbesc face-to-face.Dar daca tot am stat atata o sa mai intarzii putin si o sa ma duc de craciun, o sa-i fac si o mare surpriza.Ma simt mandru de mine, cand ma gandesc cat o sa se mai bucure !
2009; Decembrie, 24; Afara ninge, nametii de zapada au facut adapost pentru bucuria copiilor.Ma uit pe geam cum nourii cern zapada cu o sita… cred… foarte folosita, pentru ca fulgii sunt asa mari si desi ca abia zaresc casa din fata blocului.Ma gandesc la calatoria pe care trebuia sa o fac.Unde sa mai pleci acum pe asa o vreme. Ma consolez la gandul ca nu o sa se supere prea tare pe mine, ca de……n-au intrat zilele in sac.Dar cu siguranta pe 31 decembrie in noaptea dintre ani am sa dau un telefon si o sa ii urez un sincer “La multi ani”.
2009; 31 decembrie ora 23:44; Scot flacari pe nas de ciuda.Tampenia asta de retea doar atunci cand ai nevoie de ea nu merge. Pe toti sfinti si mucenicii din lume ca de maine ma las de ei, o sa ma mut.O sa trec pe Promobile.Am auzit eu ca astia au niste sateliti, de ai semnal in noaptea de revelion la orice ora. Numai mie m- se putea intampla o tampenie dintr-asta. Dup ace ca am amanat atata cu telefonul ala acuma sa nu am semnal.Vad eu……sunt baiat mare de-acum si trebuie sa ma descurc eu cumva.
2010; 1 Martie. ; Ziua femei. Stau si ma gandesc cat de nesimtit pot sa fiu , cata lipsa de respect. Nu sa-r micsora si ea un pic, distanta asta dintre noi !?! Daca eram ceva mai aproape de ea azi sigur ma duceam cu un buchet de flori la ea.Avea sa se uite mai urat la inceput, dupa care stiu eu ca ii trecea.Sunt sigur ca m-ar fi inteles ca doar acuma nu mai suntem copii, suntem oameni in toata firea, am sarit pragul de 30 de ani, pai nu?
2010; 8 septembrie ; Caldura torida, uitata din vara. Imi iau inima in dinti telefonul in mana si formez numarul.!In secunda urmatoare suna telefonul, al meu.Ma uit la numar, era al ei. Fata m-i se lumina de fericire.
– Alooo? da!.....Cum ? am strigat eu in telefon,
- Putin mai tare ca am problem cu semnalul .Ma uit la telefon.In sfasit ii se umplu de culoare toate liniutele la semnal.
– Vorbeste acum ca te aud! La capatul celalat al firului o voce tremuranda si plina de emotii incepu sa-mi vorbeasca.
Am scos batista sa-mi sterg transpiratia, care imi inundase fruntea.
-Cine-i la telefon?......-Vecina?.....
Ochii m-i sau incetosat, lacrimile au inceput sa curga siroaie ducanduse toate spre barba parca vrand sa se inoade acolo dar asa de multe ce erau una dupa alta , aproape ca nu se atingeau , dar sa se mai inoade.In gat, aveam un totusi un nod mare, care nu ma lasa sa respir, inima batea de-ai fi zis ca vrea sa sara din piept, sa o ia razna nici ea nu stia unde.Picioarele imi tremurau ca spicele in bataia vantului.Telefonul imi aluneca din mana…….eram asa…….moale……eram…..….imi dadeam seama, ca abia acum eu nu mai sunt copil......murise mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu