trecusera atatia ani.....fugeam constant de tot ceea ce insemna iubire....putina frica,putina lasitate,putina comoditate...cate putin din fiecare.....eram...ca o frunza batuta de vant,singura in adierea lui,dar inca intre oameni....
ma simteam bine pe drumul meu singuratic....nu cautam ceea ce nu cunosteam....stiam ca imi lipseste o parte din mine,dar nu realizam ce...
parca as fi fost o stea ce cobora in viteza catre pamant...fara cineva care sa ma opreasca...asteptam doar sa ma prabusesc ..si cam atat...
si ...ai aparut TU....doar tandrete si versuri suave ca niste aripi de fluture ...
cu frumusetea sufletului si imensitatea inimii tale pure,ai reusit sa ma faci sa vad primele raze de soare ale dragostei....ai reusit sa ma transformi din femeia blazata si pierduta,in draga ta...in femeia care te iubeste mai mult decat orice pe lume....
cand credeam ca nu voi mai rezista de atata iubire,ai reusit sa ma faci sa te iubesc si mai mult ,bucurandu-mi sufletul cu imaginatia ta....surprinzandu-ma constant cu iubirea ta.....ma gandesc mereu: merit eu,atata dragoste?
inima mea ...eu toata ,sunt a ta ....iubirea vietii mele....
D.G.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu