Cum s-o omoram

E simplu.........
Daca ma intrebati pe mine, barbatii care iubesc femeile o fac in primul rand pentru lucrurile simple, banale si abia apoi, pentru formele sale frumoase.
Un barbat iubeste o femeie pentru felul in care se bosumfla copilareste atunci cand dezamageste pe cineva drag, pentru felul in care isi amesteca zaharul din cafea, pentru ca ii place mirosul de levantica, pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie la intalnire, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumul misterios.
Abia dupa toate detaliile astea, o iubeste pentru forme, pielea fina si placuta la atingere, parul lung sau gleznele puse in valoare de un pantof cu toc.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Cred ca aspectul vine sa completeze, sufletul si trairile persoanei iubita. Asta cred ca este dragostea adevarata.
As fi ipocrit sa nu recunosc ca primul lucru care ne atrage la cineva este aspectul fizic. Dar aveti in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire. Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras si stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa iubesti acel om pentru cele mai mici lucruri, doar pentru ca nimeni nu le mai face la fel de frumos. Asta reprezinta situatia in sine dar………
………daca vorbim (la propriu) de iubire, numai incearca! vei regreta amarnic; toata lumea o cauta, insa toti se tem de ea. Spune-i ca o iubesti si cel mai probabil n-o vei mai vedea sau auzi niciodata. E un concept, cum ca e un sentiment sacru, mult prea intens, ca sa il scoatem prin gura sub forma unui sunet sau sa-l scriem pe hartie ca un cuvant. Poate chiar te iubesc, de unde stii tu ce e in mintea mea? Si uite-asa, nu te crede nimeni.
Si-atunci? ce facem?.... Incepem sa ne intelegem din priviri, din literele care lipsesc intr-un mesaj pe care l-am trimis, din floarea pe care o scap, aparent, neglijent in bratele ei…… Iar dupa o vreme ajungem sa nu ne mai intrebam ce-o fi in mintea noastra,…. doar ne intalnim amandoi sa discutam despre nimicuri dar…., noi stim.
Cred ca ar trebui sa fiu sincer acum si sa spun ca in desele discutii purtate cu mine, m-am gandit de foarte multe ori la iubire si femeie.Si daca incercam sa ne gandim ca iubirea ar fi un lastar iar femeia e solul fertil, o sa avem neplacuta surpriza ca acel lastar sa nu infloreasca niciodata.De ce? pentru ca nu poti lasa lastarul iubirii cu fructe de emotii si frunze de trairi, sa creasca, in orice zi, oriunde si cu oricine.Si atunci.........
………o reprimam.

RG